Satul este atestat documentar în 1547, amintit apoi în 1751, în 1757 avea 50 de
case, în 1774 avea 76 de case, în 1910 avea 195 de case şi 861 locuitori, în 1935,
128 de case şi 854 locuitori. Aşezarea a fost cuprinsă în Regimentul de graniţă,
compania a 4-a cu sediul la Petnic. În 1992, localitatea avea 882 locuitori, din
care 742 credincioşi ortodocşi, 138 baptişti, în 2002, 845 locuitori, din care 711
credincioşi ortodocşi, 132 baptişti, 1 penticostal .
În sat a existat o biserică veche de lemn menţionată în 1750; pe locul acesteia s-a
construit în 1806 cea actuală cu hramul „Sf. Ierarh Nicolae”. Biserica este tip
sală, construită din piatră şi cărămidă, bolta din lemn, pardoseala din gresie,
iconostasul de zid, turnul din cărămidă acoperit cu tablă Lindab, la fel ca şi acoperişul.
Biserica are dimensiunile de 19,30 x 6,80 m (nr. top. 443) şi se prezintă în condiţii
deosebite de conservare.
Pictura a fost realizată în 1906 de B. Delliomini. Pictura iconostasului şi a bolţii
se păstrează în condiţii bune, de asemenea 31 icoane, tempera pe lemn pictate pe
spătarele stranelor, tronul arhieresc şi uşile împărăteşti. Pictura pereţilor laterali
a suferit intervenţia pictorului I. Albulescu efectuată în 1996.
Lista preoţilor: Ştefan (1751), Andrei Popovici (1775), Popa Dragotă (1810-1822),
Popa Drăguţ (1822-1824), Mihai Popovici (1824-1850), Ioan Popovici (1851-1862), Zaharia
Popovici (1862-1900), Zaharia Popovici (1900- 1935), Grigore Popovici (1935- 1964),
Trifon Grozăvescu (1967- 197?), Iosif Boroica (1984 şi prezent).